Oana PăunaRoxana Brănișteanu este o fată, devenită femeie de când o tot urmăresc pe Youtube și rețelele sociale care vorbește despre cărți. Cu pasiune, cu aplomb, cu putere si ambiție, cu delicatețe si tact, vorbește despre cărți până te convinge să citești. Așa fain vorbește.
Are parte și de hate pentru că vorbește cu pasiune și curaj despre subiecte controversate și oamenii nu numai că, citesc în diagonală, dar mai nou, ascultă în diagonală și înțeleg ce vor ei.
Cine este Roxana Brănișteanu?
Booktuber, gazdă de podcast, proprietar de asociație iCarte, iParte, influencer în lumea culturală, Roxana este o forță în rochii sexy. Am uitat să spun că organizează singura tabără de lectură pentru adulți din România.
De mult timp mi-am pus pe wishlist să merg acolo, să cunosc alți oameni pasionați de lectură și cultură în general. Anunț public când nu o să mai simt anxietate și o să merg.
Poți citi mai multe despre ea aici: https://roxanab.ro
De ce am ales că citesc această carte despre dragoste?
Urmărind-o pe Roxana de ani, deși nu comentez mereu, sunt silent follower, eram curioasă ce a scris. Mă întrebam dacă are elemente de Dostoievski, dacă a pus ceva din ce a citit în propria scriitură. Mai e un motiv pentru care citesc cărțile nou apărute în online.
Îmi place să urmăresc un om online, apoi să îi cumpăr produsele lansate și să îl descopăr cu o cană de cafea în mână, să îl „disec” în casa și ritmul meu. E un mod de-ale mele de a mulțumi acelui creator că își pune munca online, dar și de a păstra ceva fizic de la el. Cadoul meu pentru el în timp ce el îmi oferă cadoul său. E ceva de suflet.
De ce „Dragoste pe strada mea” se încadrează în categoria cărți românești contemporane
- autor român contemporan
- tematică actuală
- stil modern
- context urban românesc
- limbaj accesibil
Dacă te interesează cărți românești contemporane, îți recomand și…
📌 Despre carte
Eu port astfel de dialoguri constant cu mine să nu îmi dau cu părerea sau să devin critică doar pentru că vin dintr-un astfel de mediu unde ori ești ok, ori ești prost. Nu ai altă opțiune, înțelegi ce zic.
Fata din carte trece prin tot felul de momente unele mai dulci, altele destul de grele. În toate aceste momente se caută și se descoperă pe mine și asta mi-a plăcut mult pentru că într-o astfel de perioadă sunt și eu.
Nu dau mai multe detalii pentru că e o lectură savuroasă ce merită citită pentru a înțelege fiecare cu filtrele, ideile și visurile sale despre ce este vorba.
Am citit-o în două seri pentru că nu am putut să o las din mână deși este o lectură destul de serioasă ca număr de pagini. Cartea este o călătorie în sine. În sinele personajului și dacă stăm să reflectăm mai bine, chiar și în sinele nostru.
O fată din România în care ne putem oglindi fiecare sau din contră, putem spune că noi nu suntem așa. Oricum ar fi, e stilul Roxanei să creeze conținut în care oamenii să se regăsească, să stârnească reacții, emoții, cugetări. Că unii încep să dea cu hate, asta e alegerea lor proprie și personală.
E o poveste de dragoste, dar eu aș zice că mai degrabă e o poveste de viață, cu aer de București, cu pasaje melancolice și care îmbie la reflecții, cu ritm destul de alert. Un mix între roman de dragoste, roman realist și carte polițistă old school datorită ritmului amețitor în unele întâmplări.
Cum mi s-a părut cartea?
Am început această carte cu 0 așteptări pentru că am vrut să am mintea goală de preconcepții. Am zis: hai să vedem ce e aici. La început, mi-a fost un pic greuț să mă acomodez cu primele pagini, parcă nu curgeau, parcă nu rezonam, totuși, așa cum zic mereu: primeele 50 pagini sunt decisive. De ele depinde dacă o citesc până la capăt sau nu.
Așa că am citit și mi-am dat seama că mă prinde ușor-ușor. Personajul principal are propriile traume, drame, gânduri, cugetări. Nu e chiar Dostoievski, dar se apropie destul de mult și asta mi-a plăcut. Fata asta din carte e și răsfățată și mândră pe alocuri, e și dulce și modestă. E cu de toate, aș zice.
Exact ca noi când azi ne simțim cei mai puternici și mândri de noi, apoi se întâmplă ceva și ne victimizăm, ne vedem drept nimeni. Așa că am citit, am simțit emoțiile, au fost pasaje unde aș fi vrut mai multă profunzime, mai multe rânduri, să intru în adâncurile personajului, dar hei, asta e doar plăcerea mea într-ale lecturii. Poate altora le este suficient.
Am citit cartea și mi-am dat seama că uneori iubim sau urâm un personaj pentru că îl comparăm instant cu noi înșine, cu valorile noastre, prin filtrele noastre. Imediat ce mi-am dat seama că fac asta am zis „stop, nu este vorba de tine aici, e o carte de ficțiune cu elemente de realism din personalitatea sau viața autoarei, cum nu o cunoști personal, ține-ți creierul aici, nu pe câmpii mai verzi”.
Face parte din literatură română contemporană scrisă de unul dintre cei mai faini, mai sociabili și prietenoși autori români contemporani.
✅ Ce mi-a plăcut?
✔️ atmosfera extrem de realistă, am simțit că suntem în București
✔️ pasajele profunde, ce îmbie la meditație, cugetare cum se făcea odată, când eram la liceu
✔️ ritmul alert ca de roman polițist
✔️ sunt faine și scenele erotice, au acea vigoare și pasiune pe care femeile le adoră, cred eu (vezi vânzările cărții 50 Shades of Grey)
✔️ pagina și cotoristica paginilor a fost super, a făcut lectura super faină – pasionații de cărți știu ce zic
❌ Ce mi-ar fi plăcut să fie diferit?
🔹 Unele momente au fost prea scurte
🔹 Peste unele momente triste s-a trecut mult prea repede pentru gustul meu
Citate din carte:
De fiecare dată când cineva îmi povestește despre experiențele vieții sale, constant că suferința mea este mic copil pe lângă a celuilalt.
Am încercat să schimb oameni. Bărbați despre care am crezut că mă pot face fericită, dacă schimbă anumite comportamente deranjante pentru mine în viața lor.
🎯Concluzie: Cui îi recomand această carte?
Cui vrea să facă o excursie în sufletul unei femei, unei bucureștence care trece prin diverse întâmplări, stări și emoții. Cui vrea o lectură de weekend cu care să se relaxeze, să reflecteze, să descopere cine este Roxana scriitoarea.
⭐ Rating: 4/5
Abia aștept următoarea carte a Roxanei. Ce mi-ar plăcea mie? Mi-ar plăcea o carte în stil jurnalistic, despre ceva istoric, un studiu cultural, ceva despre oamenii din București sau România. Aici simt eu că Roxana are zona de geniu și îți zic și de ce: pentru că aici exprimă cea mai mare pasiune, foc, putere când vorbește în social media despre o temă arzătoare. Vezi video-ul despre femicid.
Roxana, mulțumesc frumos pentru carte și lectură! Promit să o ofer unei persoane dragi pentru a face cadou excursia în sufletul tău 🙂
Pentru cei ce vor să o cunoască pe Roxana personal, o pot face la evenimentele lunare Books & Wine sau la evenimentul Contracte cu statul din 19.02 unde voi fi prezentă și eu.
Dacă ți-a plăcut această carte, ai putea citi și…
- Gargui – Andrew Davidson
- Aneta – Lucian Domșa
- Taras Bulba. Mantaua. Nasul – Nikolai Gogol
- Femeile inteligente vorbesc pe limba bărbaților – Andrei Vulpescu
- Promite-mi că vei fi fericită – Carene Ponte
- Terente, zodia zmeilor – Doina Popescu Brăila
