Freelancing și freelancer, liber profesionist, întreprinzător, lucrător independent, poți să-i spui cum vrei. Înseamnă același lucru: om care lucrează sub propria firmă, fără să aibă nevoie de superiori și care își găsește singur clienții, dar și colaboratorii.
Se află pe picior de egalitate cu clienții găsiți și uneori, chiar cu colaboratorii. Are libertatea de a alege cu cine face afaceri, cu cine merge pe termen lung, și, de ce nu, cui deleagă și mai ales ce. Nu are șefi, are clienți sau parteneri.
Își croiește singur to do list-ul, se organizează, dă cu biciul în sine când simte nevoia, dar se și premiază când dorește. Chiar dacă un client nu oferă prime de Crăciun, de exemplu, asta nu înseamnă că nu își va face cadou o vacanță sau o haină bună.
Viața sa, termenii săi. Este un croitor de destin, al propriului destin. Uneori, mai inspiră și pe alții să-și ia viața în propriile mâini, dr nu este obligatoriu să facă asta.
Lucrez de 5 ani full time în content writing. Nu a fost decizia mea să fac asta full time, dar am fost bucuroasă să mi se dea timpul înapoi pentru a mă ocupa de ceea ce îmi place. Am luat concedierea drept un semn de bun augur și mi-am concentrat toată atenția pe dezvoltarea micului și recentului deschis PFA.
Ca să vezi cum se așază lucrurile. În octombrie deschideam PFA, în februarie, încetam contractul. Frumos cum le aranjează universul, nu? Pe moment am fost un pic tristuță, dar în ceva timp mi-am dat seama că a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat.
Mi s-a dat timpul înapoi pentru a mă dedica toată ziua pasiunii mele. Un cadou imens, inestimabil, neprețuit.
Am făcut multe greșeli la început. Am făcut greșeli și după ce am trecut de primii 3 ani. Am tot greșit până am realizat niște lucruri. Nu e despre EI, e despre MINE. Problema nu erau neapărat clienții, ci eu eram anxioasă și panicată.
Să vedem ce am schimbat ca să văd niște rezultate diferite de ce obținusem până atunci.
1. Repede nu înseamnă bine
Doream să le ofer clienților mei cele mai rapid livrate texte și asta afecta calitatea. De asemenea, uram să le recitesc înainte de a le trimite. Făceam asta pentru că #anxietate. Aveam emoții că nu vor fi receptate bine, simțeam că fiecare text este un test al încrederii în sine. Și de aici mergem spre următorul punct important.
2. Sindromul impostorului
Impostorul a fost umbra mea în tot ce făceam. Mă îngâna la fiecare pas spunându-mi că nu o să-i fie pe plac clientului ce am scris, că nu am experiența/diplomele/cunoștințele necesare pentru a performa. Mi-am zis de multe ori că eu sunt doar o fată de la țară și nu o să mă ia lumea în seamă.
Când am început să scriu pe blog, mi-era atât de teamă să-mi deschid sufletul încât am rămas împietrită în fața oricărui gând/sugestie de deschidere. A fi vulnerabilă mi se părea mai rău ca moartea. De parcă eram Cersei mergând goală-pușcă prin piață și toți oamenii aruncau cu roșii în ea sau o loveau.
Teama de critica altora m-a ținut în loc ani întregi. Am pierdut multe ocazii chiar și în școală gândindu-mă ce vor zice colegii extroverți dacă mă ofer eu, crezând că ei știu deja ce au de făcut în situația x și multe asemenea.
De fapt, nimeni nu știe nimic despre viață. Ne avântăm în ea și improvizăm. Am descoperit peste ani buni de la terminarea liceului că imaginația, creativitatea și inventivitatea mea nu au puteri doar în scris, ci și în viața reală.
Sindromul impostorului este un lucru care te ține în loc mai mult decât un bolovan legat de picior. Scapă de el prin orice tehnică ți se potrivește și avântă-te în viață cu ideea: oi trăi și oi vedea. Adică să te bagi în situații inconfortabile și folosește inventivitatea pentru a ieși întreg din orice cușcă de leu. Fiecare reușită îți va crește încrederea și stima de sine.
3. Încredere în sine de 5 secunde
La fiecare proiect, după ce trimiteam textul, stăteam cu inima la gură așteptând feedback-ul clientului. Făceam infarct când dădeam click pe email să-l deschid. Cuvintele frumoase îmi ofereau încredere în sine.
De 5 secunde, nu mai mult. După ce citeam lauda, mă gândeam dacă nu cumva mi-a văzut toate defectele și îi e milă de mine.
Deci, încrederea mea în mine era aproape inexistentă. Degeaba primeam laude și cuvinte de susținere, dacă în capul meu, eu vorbeam urât și cu neîncredere despre mine.
Nu ceilalți trebuie să te ajute să ai încredere în tine. TU ești singura/ul responsabil de viitorul, viața, stima și încrederea ta în tine. Nu e responsabilitatea nimănui să te mămoșească ori de câte ori ai nevoie.
Nu mai pune pe umerii nimănui problemele tale interioare, fricile și fobiile tale!
TU ești singurul/a responsabil/ă de viața TA!
Cu cât îți asumi asta mai repede, cu atât vindecarea vine mai ușor, mai rapid și te va umple de bucurie.
4. Fac EU tot
A nu delega este încă o prostie pe care o făceam cu bucuria celui care se crede atotștiutor, dar nu are încredere în sine. Nu le face nimeni mai bine ca mine este cea mai distructivă replică pe care ți-o poți spune ție însuți.
A nu îți elibera programul pentru lucrurile la care ești cu adevărat bun, productiv și creativ este dăunător afacerii tale. Nu vei crește niciodată astfel. E dur, dar este adevărat.
Blocat în a face în afacerea ta, nu vei putea lucra la vânzări, strategie, scalare, negociere, recrutare – lucruri mult mai importante decât a suda, a construi sau a scrie un scurt text.
Deleagă, ia-ți stresul nedorit de pe cap și concentrează-te la ce aduce cele mai bune rezultate, ce te propulsează spre mai bine!
5. Doar leneșii iau pauze, tre să trag tare
Pauzele erau blamate, mă simțeam vinovată când stăteam degeaba. M-am luptat cu mine îmbolnăvind anumite organe de la multă muncă, negociată prost și cei mai toxici clienți.
Pauzele sunt necesare pentru ca mintea ta să poată crea din nou. Acum gândesc astfel: ca să dau mâine 200%, azi mă relaxez 100%.
Nu mă mai simt vinovată pentru că am grijă de mine și mă pregătesc în liniște pentru performanța de mâine, săptămâna și luna viitoare.
6. Dă, mamă cu biciul în mine
De fiecare dată când mă simțeam rău și nu mai puteam lucra, îmi plângeam de milă, mă victimizam, dar în același timp, dădeam și cu biciul în mine. Eram propriul meu agresor.
M-am tot chinuit cu mine, cu vechile idei, cu un mindset tradițional și învechit până mi-am dat seama că nu pot obține alte rezultate cu aceleași idei.
Atunci am început să analizez cu un ochi critic ce mă ajută și ce nu. Am ales să modific tipare de gândire pentru a mă ajuta zi de zi.
De aceea, am început să îmi organizez ziua cu un to do list pe agendă, meetingurile și toate programările sunt în calendarul telefonului. Când am un proiect mai mare, mai complex, îl împart în bucăți mai mici pentru a fi ușor de digerat aka de lucrat la el.
Deleg ce pot, părțile care iau cel mai mult timp, lucrez la ce aduce cea mai multă valoare, construiesc relații cu clienții mei. Aleg să nu mă mai schingiuiesc, ci să mă tratez cu blândețe, încurajare și empatie.
Am înțeles că a fi este o calitate, o abilitate a femeii, nu o slăbiciune. Acum când nu am chef sau energie să fac ceva, îmi ofer timpul necesar. Mă tratez cu blândețe și dorința de a crea apare aproape imediat ce iau acea pauză.
Freelancing-ul a fost și va fi în continuare o călătorie de descoperire a sinelui în care, cu cât sap mai adânc, cu atât îmi merge mai bine în business.
Blocajele mele nu erau strict legate de competența mea, ci erau legate de traume din copilărie pe cre le aduceam la masă fără să știu.
7. Cursurile sunt cheltuieli
Mi s-a spus să mă potolesc cu cursurile că sunt cheltuieli. Nu am știut că acea pauză de la cursuri mă va costa 3 ani din viață. Abia când m-am mutat în capitală am reînceput să investesc în educația mea no-formală și să descopăr beneficiile.
Mersul la cursuri, workshopuri, conferințe, evenimente de business m-a ajutat enorm. Nu numai că am ieșit din zona de confort, dar mi-a redus anxietatea, teama de oameni noi, frica de networking, frica de critică și judecată. Fiecare eveniment m-a lăsat să plec acasă cu minim 1 idee de aplicat în business.
Fiecare trainer mi-a inspirat ceva. Am găsit motivația să merg mai departe pe drumul meu. Am găsit curajul să caut drumul meu, dar mai ales, perseverența să îl urmez fără regrete.
8. Relaxarea e pierdere de timp
Acele momente de relaxare nu sunt o pierdere de timp. Să ai un weekend liber nu înseamnă că pierzi timpul, ci că nu neglijezi celelalte aspecte ale vieții tale. Nu ești doar un freelancer sau antreprenor! Ești și un partener, un fiu sau o fiică, un nepot sau o nepoată, un verișor sau o verișoară, un prieten sau o prietenă etc.
Crearea unor limite, a unui program în care clienții să te caute înseamnă să îți oferi self-care-ul de care ai nevoie, fie că recunoști/înțelegi sau nu. Un weekend fără ședințe și întâlniri offline înseamnă o ocazie de a dezvolta ceva alături de iubitul sau iubita ta, de a avea timp de calitate în cuplu.
Să ai o sărbătoare liberă înseamnă să te iubești pe tine și să te tratezi cu blândețe. Mintea, corpul și sufletul îți vor mulțumi pe termen lung. Nivelul de anxietate, stres vor scădea și vei deveni mai creativ. Știai că stresul reduce drastic creativitatea?
9. Călătoriile sunt pentru oameni bogați
Altă idee preconcepută este cea că doar oamenii bogați călătoresc. Fals! Pandemia ne-a arătat tuturor că ne putem reîntoarce la țara noastră, că avem ce vedea, că avem oameni faini, locuri incredibile care așteaptă să fie descoperite.
Poți călători la Iași cu trenul cu doar 110 lei. La Brașov cu vreo 70 din București. Există diverse metode de a călători ieftin. Tot ce îți trebuie este dorința de ducă și un plan.
Un citybreak în alt oraș nu este o gaură în cer ca investiție. Totuși, acel timp pe care îl petreci departe de laptop, telefon și meeting-uri este un dar prețios care îți va îmbunătăți viața. Vorbim de toate planurile. Un om anxios care va călători cu trenul alături de 3-4 necunoscuți în compartiment va învăța să relaționeze, comunice, ceară ajutor, dar mai ales, să își regleze emoțiile.
Cine știe peste ce fel de om va da? Poate își va găsi marea iubire sau noul colaborator? Cel mai nou bun prieten sau un travel buddy pe viitor? Oportunitățile sunt infinite, ai nevoie doar de o minte liberă și neconstrânsă de nimic.
10. Afacerile nu sunt pentru ORICINE
Da, cică afacerile nu sunt pentru oricine. Ar fi doar pentru cei cu bani. Dar cine a zis că România nu are milionari self-made? Oameni care s-au ridicat din nimic?
Cine a zis că aici nu există ambiție, creativitate și perseverență? Există. În fiecare din noi. Depinde doar de noi să o cultivăm, să avem grijă de ea și să o creștem mare și frumoasă.
A deschide un PFA/SRL nu mai este secret de stat. Cu un mail și două telefoane + 100 euro, deschizi orice de la distanță. Este important să știi să ceri ajutor, să te lași ajutat, să vezi oportunități peste tot și să ai curaj să începi ceva.
Nu contează că trăiești în lumea negativiștilor. Contează doar ce crezi TU despre tine și lume, antreprenoriat în general. Fie că vei crede sau nu în tine, ai dreptate, zicea Ford.
Avea dreptate sau NU? Eu zic că DA.
11. Nu vezi că muncești prea mult, pe prea puțini bani?
Mi s-a spus asta de multe ori, dar nu am ales să ascult asta. Adică, îmi place așa mult ceea ce fac, că nu aș lăsa asta pentru altceva.
Nu mă văd muncind în alt domeniu sau în altă parte. Că poate voi glisa puțin din acest domeniu, acest lucru este normal. Viața te duce și în locuri similare cu ce ai mai trăit, nu te va rupe de tot din rădăcină.
Am ales să muncesc mult pe bani puțini la început, o perioadă destul de lungă de timp, pentru că am înțeles că viața mă va răsplăti și voi ajunge să iau și bani mulți pe ceea ce fac.
Am înțeles că nu iau acum pentru că nu sunt pregătită, nu este momentul, nu am acele abilități de negociere pe care le căutam.
De fapt, tot ce credeam EU că ar fi vânzări, negociere, persuasiune și altele similare erau de fapt încredere în sine. Când ai încredere în tine, ceri respect, ceri banii pe care îi meriți, ceri să fii apreciat, pui altfel problema și totul vine din interior.
Nu o să mai stai anxios să te gândești să spui că vrei o mărire, o schimbare a termenilor contractuali, plata facturii la timp sau încheierea colaborării. Totul devine simplu: pură comunicare când ai încredere în forțele proprii.
12. Ia-i 2 lei că altfel nu acceptă
Mi s-a spus și asta. E trist, să ceri mai puțin decât piața pentru că te temi că vei fi respins. Da, se poate întâmpla, dar cine vrea să lucreze cu tine va plăti cât ceri, prețul pe care îl meriți. Am înțeles cu greu că oamenii care vor să plătească 2 lei nu sunt piața mea.
Mi-am găsit piața și totul merge mult mai bine. De la 2 lei la 200 a fost cale lungă, cursuri, networking, ieșiri în oraș cu tot felul de oameni pentru a-mi găsi tribul. Au fost 2 ani grei, dar frumoși, care au meritat aici în București. Oportunitățile apar pe drum, ai nevoie doar de ochi să le vezi.
13. Oamenii sunt răi, nu face parteneriate
Ideea asta de a te feri de oameni pentru că au intenții rele m-a ținut foarte mult timp în loc. A lucra singur nu înseamnă calea spre succes.
Succes înseamnă venituri ridicate, opțiunea de a-ți lua concediu și a te duce într-un loc drăguț, a contracta clienți din ce în ce mai mari, a te simți împlinită cu viața ta, a putea face caritate pentru cauzele în care crezi și multe altele care diferă de la om la om.
Fără parteneriate cu oameni care să-ți ofere timpul, energia, abilitățile lor, nu poți obține succes. Poți trăi, poți sări de media salarială în România, dar nu vei face 1 milion de euro singur. Cel puțin asta cred eu.
Ori te vei îmbolnăvi de burnout sau vreo boală incurabilă, ori ceva rău se va întâmpla pentru că nu poți să storci creierul ca pe lămâie, să nu iei pauze, să nu ai concediu, să nu dormi suficient, să nu mănânci bine și să te aștepți să meargă bine pe termen lung.
Există limite și ale corpului uman, dar și ale minții tale. Vei simți imediat când ai exagerat. E o lege a naturii.
Încerci un parteneriat. Pui suflet, emoție, încredere și speranță în el. Dacă nu iese, mergi mai departe. Important este să încerci cât mai multe colaborări până le vei găsi pe cele potrivite ție.
14. Nu mai spune nimănui, să nu-ți fure ideea
Ideea de a te ascunde sub pat poate funcționa o perioadă. Dacă nu SPUI ce lucrezi, oamenii nu vor ști unde să te găsească. Clienții tăi ideali te vor căuta fără succes. Dacă vrei rezultate ridicate, ai nevoie de eforturi ridicate, să ieși în lume, să te prezinți, să spui ce faci, să oferi sfaturi sau consultanță gratis și altele.
Fără să spui cine ești și ce vrei să faci, lucrurile nu vor evolua decât până la un anumit punct. da, este posibil să ți se fure ideea, dar întreabă-te următorul lucru: crezi că acea persoană va duce acea idee la măiestrie mai bine ca tine?
Sau mai bine zis: chiar crezi că o altă persoană va avea viziunea ta și va face lucrurile fix cum voiai tu?
Nu prea cred. Suntem atât de diferiți că orice ai spune sau crede, nimeni nu o poate face la fel. Suntem unici și asta e minunat.
15. Statul acasă te deprimă, ia-ți un job
Da, la început nu găseam un echilibru între a avea viață personală și job. Mutarea în București mi-a dat mai mult timp liber, energie și chef să îmi îmbunătățesc viața per total. Aici am depus eforturi să mă regăsesc, înțeleg, aliniez, ajut pe termen lung.
Aici am găsit tribul care să mă susțină și să îmi ofere un model. Aici sunt freelancerii, antreprenorii, schimbătorii de viziuni.
Aici se schimbă lucrurile pentru economia României. Nu numai că se dau legile aici, dar comuntiatea de antreprenori este foarte mare. Nu cred că mai există vreun oraș în care să existe mai mulți antreprenori decât angajați sau cel puțin așa mi se pare mie.
Da, statul acasă, izolată, fără oameni cu care să discut despre munca, viața, provocările, ideile, schimbările mele de mood, este dificil. Te duce de obicei la depresie și anxietate. Dar asta nu e totul.
Dacă observi asta și decizi să iei acțiune, să faci ceva pentru tine, totul va deveni mai bun, mai frumos, mai luminos.
Da, statul acasă te distruge dacă nu ai grijă de tine. Dacă nu ai viață persoanlă. Dacă nu te detașezi de muncă. Dacă lași anxietatea să te ruginească pe interior.
16. Aici e locul tău, nu ai ce căuta în altă parte
Tradiționalul nu face bine când tu ai idei futuriste. Dacă îți dorești viață de oraș, stil de viață nomad și freelancing, mediul de la țară nu este chiar locul tău.
Uneori ai locuri unde te simți ca acasă, iar în altele te simți ca un intrus. Intrusul lui Marin Preda. Așa simțeam eu că sunt în satul în care nu mai știam alt freelancer, oamenii nu înțelegeau ce fac, iar eu nu simțeam că mă sprijină sau apreciază cineva.
La capitală, toată lumea știe ce înseamnă freelancing. Toți sunt curioși și interesați. Aici am găsit comunitățile de freelanceri pe care le căutam, locul unde să mă simt acasă legat de munca mea.
Locul unde oportunitățile sunt la orice pas. Locul unde îți poți face prieteni sau colaboratori rapid știind să comunici. Dacă lași anxietatea să te doboare, nicio locație sau niciun mediu propice nu te va ajuta. Totul depinde de tine, de cât de mult vrei și poți să spargi din propriul cocon.
17. Ceea ce faci tu nu are viitor
Da, știu, Nu are viitor pentru cei care nu văd viitorul, nu văd frumusețea, nu observă utilitatea, nu știu câți oameni au nevoie de ceea ce fac eu.
Digital marketingul s-a dezvoltat enorm în ultimii ani, iar acest lucru m-a ajutat să îmi văd propia valoare mai bine. Aici, în cel mai dezvoltat oraș al țării, toată lumea știe ce înseamnă marketing digital, rețele social media, puterea digitalului.
Aici am înțeles că pot face orice atât timp cât cred în mine. Puterea din interior nu poate fi egalată de nimic. Viitorul este digital, iar locul meu nu poate fi pus la îndoială decât de ignoranți. End of story.
18. Introverții nu sunt buni afaceriști/vânzători
Da, așa credeam eu că merg lucrurile în freelancing. Credeam că puterea asta de a vorbi, de a te exprima, de a spune ce îți trece prin cap este doar a extroverților. De fapt, și introverții o au, dar uneori o manifestă doar cu anumite persoane. De ce?
Pentru că doar cu acele persoane se simt în largul lor și se exprimă fără teama de judecată. Dacă dai deoparte teama de judecată, de critică, sindromul impostorului și sărezi toată salata bine cu asumare și încredere în sine totul devine mult mai luminos.
Atunci când înțelegi că poți trăi și dacă nu te place x persoană, îți asumi că o să te urască anumiți oameni pentru ceea ce spui sau faci, când îți pasă mai mult de părerea ta, conștiința ta, decât de a altora, totul devine ușor.
Vânzările, comunicarea, strategia, munca în afacerea ta devin mult mai ușoare și te simți mai creativ. Toate convingerile limitative în care îi pui pe alții pe un piedestal și tu ești în genunchi, nu te ajută cu nimic, ci te țin pe loc.
19. Freelancing: Decât din oraș, nu mai bine lucrezi de acasă?
A lucra de acasă. Din pat. Ce interesant… Așa am lucrat 2 ani. Până am înțeles că durerile de spate și zonă lombară nu vor dispărea decât cu o schimbare. Plus că mi-era foarte somn și nu înțelegeam de ce nu am chef să lucrez dacă stau în pat. lol. Acum înțeleg perfect.
Separarea spațiilor nu e doar o teorie. Creierul are nevoie de puțin ajutor înainte să te ajute și el pe tine. Are nevoie de puțină motivație și motivare. Ia-ți birou și o să simți diferența. Așa am făcut. Statul la birou mi-a schimbat mindsetul.
M-a ajutat să intru în mindsetul de muncă și să mă aranjez, să am mai multă grijă de mine înainte de o ședință sau chiar de începerea zilei de muncă.
Nu mai zic de faptul că atunci când peisajul de acasă nu m-a mai ajutat, lucratul de la cafenea a fost genial. De ce? Pentru că nu m-am mai oprit nici să arunc gunoiul, să bag rufe la spălat, să le întind, să curăț cartofi, să șterg praful sau orice sarcină îmi venea în cap numai pentru a evita să muncesc.
Te duci la cafenea, ești înconjurat de oameni ca și tine, ori muncind, ori având meetinguri și te simți mai productiv. Plus că mai funcționează ceva în favoarea ta. Îți zici: azi stau 3 ore, nu îmi permit să plec de aici fără rezultate. Și le obții pentru că i-ai dat creierului o comandă. Să îți aducă rezultate.
Eu, de fiecare dată când mă duc la cafenea plec acasă cu tot to do list-ul bifat. Așa bine lucrez că mi-am făcut o rutină din a lucra 2 zile/săptămână de acolo. Uneori mai schimb cafeneaua, dar doar pentru a experimenta și altceva. Nu pentru că nu mi-ar mai plăcea unde merg de obicei.
În freelancing, este important să înveți cum să îți restartezi energia, cheful, creativitatea pentru a-ți merge show-ul pe termen lung.
20. Ce e cu atâta citit? La ce ajută în freelancing?
Da, ajută. Cică am nevoie de inspirație, motivație, creativitate. Cum să devii creativ dacă nu îți updatezi softul mental? Cititul este cel mai ușor lucru prin care pot face acest lucru rapid, eficient, la mine acasă sau chiar în metrou/autobuz.
M-a ajutat dintotdeauna să scriu texte emoționale, în care să mă pun pe mine, să ofer emoții cititorilor mei și nu voi renunța niciodată la asta. Lectura ajută în freelancing pentru că îți oferă idei sau momente de relaxare pentru a avea noi idei despre ce să faci mai departe.
Cititul a fost o formă de evadare la început, apoi o opțiune de a călători, acum este o plăcere pur și simplu. Că este și utilă, acesta este doar un bonus. Fiecare carte citită mă ajută să devin mai creativă, mai capabilă, mai inspirată și asta mă ajută la jobul meu, dar și la rezolvarea de probleme în viața personală.
21. În România nu se fac bani/Doar oamenii cu bani fac bani
Cică nu avem bani. Ai văzut ce pun oamenii în cărucioare la supermarket? Dacă nici acolo nu sunt bani…
România este o țară incredibil de frumoasă, unde se învârt bani mulți în toate industriile, în toate colțurile țării. Trebuie doar să ai o minte deschisă, să vezi lucrurile fix așa cum sunt. Se fac bani din nimic, din idei, din energie, din inteligență, din efortul și timpul oferit.
Te duci la job în construcții, dai la mână unui muncitor calificat, faci bani din timp și efort. Te bagi în învățământ, faci bani din inteligență și răbdare, capacitatea de a explica fără să te enervezi.
Te faci coach sau psihoterapeut, faci bani din energie, inteligență și răbdare.
Te duci la un concurs destinat tinerilor antreprenori, pitchuiești o idee de business, iei premiul – ai făcut bani dintr-o idee.
Concluzia
Exemple ar fi multe. Se fac bani din nimic în țara asta. Este real. Trebuie doar să ai curajul să încerci lucruri.
Cere și ți se va da se aplică și în business. Dacă nu ai curaj să ceri, cine crezi că va veni în viața ta să îți dea ce ai nevoie?
Schimbând toate aceste idei cu ceva pozitiv, cu ideea de a te ajuta pe tine printr-un mindset sănătos, printr-o mentalitate de creștere, totul s-a schimbat.
Am reușit să ofer mai multă valoare, să cer mai mulți bani, să fac parteneriate, să ies în lume, să devin mai productivă, mai inspirată, mai creativă, mai eficientă. Am reușit să îmi ofer spațiul de a crește în continuu fără să mă mai presez, stresez, pedepsesc, condamn, învinuiesc la orice greșeală.
Mi-am mărit veniturile de anul trecut de 2.5 ori. Venitul lunar de anul trecut a crescut atât de mult că încă nu îmi vine să cred că am ajuns aici DOAR lucrând la mine.
Mantra mea: Sunt aici pentru mine. Totul este bine.
Se fac bani în România. Antreprenorii fac bani. Angajații fac bani. ONG-urile fac bani. Cerșetorii fac bani. Mănăstirile fac bani. Statul face bani. Cu toții facem bani în propriul mod.
Crede în tine! Crede în freelancing – călătoria magică spre tine!
