Crăciunul cu noua familie

Anii au trecut, viața m-a adus în locuri unde nu speram să mai încerc să ajung. Am revenit în orașul în care acum 6 ani îmi doream cu ardoare să mă încadrez în peisaj. Se pare că viața are obiceiul de a-ți oferi unele lucruri atunci când ești pregătit să le ai, dar când crezi că nu le mai vrei. Un fel de făină capricioasă.

Era 2020 și nu mai voiam să locuiesc în București. În 2015 muream să mă mut aici și cu aceeași viteză de reacție fugeam înapoi în familiar. Atunci începuse pandemia și eram închiși în case. Lucram destul de mult și timp liber nu prea aveam.

Nici nu știu cum m-am pomenit mutată aici cu toate bulendrele, pozele, câteva cărți și o teamă imensă că nu mă voi acomoda. Mă temeam că mă voi întoarce înapoi cu coada între picioare. Nu a fost deloc așa.

Alături de V., viața mea s-a schimbat ușor și sigur. Cu teama de a tăia prima ceapă, am ajuns să fac mâncare rapid gustând de 2-3 ori până iese cum îmi place.

Ieșind din casă mai mult cu el decât singură că nu cunoșteam zona și nici nu eram prea curajoasă/doritoare să o explorez la pas singură, am ajuns să dezvolt o mică agorafobie. Știi ce e asta?

Teama de mulțimi și experiențe noi. Am început să mă simt rău când ajungeam la metrou în orele de vârf și vedeam mulțimea care se îmbulzea în stilul specific pe scările rulante.

Aveam impresia că mă sufoc și că o să mă calce în picioare.

Am reușit să trec peste asta și peste multe alte mici temeri/fobii care îmi afectau viața. Aceste lucruri mici pe care le ignorăm de obicei sunt cele care pe termen lung mă țineau pe loc din a experimenta lucruri noi. Acestea ne rețin de la a cunoaște oameni noi, a crea legături inedite, a crește alături de alți oameni.

Stând în casă majoritatea timpului pentru că lucrez de acasă, am început să încerc lucruri noi în bucătărie. Am cumpărat niște cărți de rețete și am început să mă joc cu făina de exemplu.

Prima prăjitură învățată este checul care îmi iese bine și cu ajutorul căruia am învățat să folosesc mixerul. Aveam așa o încredere de sine scăzută că mi-era teamă să nu îmi sară paletele mixerului în cap de neîndemânatecă, așa cum mă vedeam eu.

Nu am făcut nimic aiurea, nu am spart vreun perete, nu mi-am rupt degetele. Am învățat să gătesc, să prăjituresc și să mă bucur de proces. Apoi am făcut o negresă, tort cumpărat, plăcintă cu brânză și stafide, plăcintă cu fructe la cuptor, tot felul de prăjituri.

Am înțeles că dacă am încredere în mine improvizarea în prăjiturit poate aduce un plus de savoare prăjiturilor mele. Aveți mai jos câteva poze din ce am gătit de când sunt singură în bucătăria mea, doar eu și laptopul ce redă diverse podcasturi interesante.

Macaroane cu brânză și lămâie

Toate ca toate, dar cel mai important ingredient al oricărei prăjituri, în afară de iubire, este făina. Dacă ai o făină bună, poți găti orice. Dacă făina lasă de dorit, talentul tău în bucătărie nu va compensa. De aceea, folosesc mereu făina Băneasa. Pentru mine este cea mai bună și nu o voi schimba vreodată.

Făină de calitate pentru amintiri prețioase

Anul acesta aș vrea să încerc să fac un cozonac. Nu am încercat până acum, dar aș face-o. Frământatul mă panichează puțin că nu am experiență cu asta, dar cred că mă va ajuta V. dacă îi spun temerea mea. Cum să nu faci bunătăți cu Băneasa? Măcar ceva paste făinoase cu lapte și arome diverse. Au o mulțime de produse de morărit cu care te poți juca.

Făină de calitate pentru prăjituri delicioase

Vă las aici rețeta mea de chec cu iubire:

  • 4 ouă mari (60 de grame/bucată)
  • 200 de grame de zahăr tos
  • 100 ml. ulei
  • 120 de ml.  zeamă de lămâie (de la 2 lămâi – dacă aveți mai puțină zeamă, adăugați câteva lingurițe de apă rece, dacă e mai multă, păstrați deoparte pentru glazură)
  • coaja rasă, doar partea galbenă de la suprafață, de la 2 lămâi
  • 200 de grame de fructe de pădure proaspete sau congelate – eu am folosit doar mure, se pot folosi și în amestec sau doar zmeură etc.
  • 300 de grame de făina 000
  • 1 plic de cacao pudră
  • 5 grame de praf de copt (½ de pliculeț)
  • 6 grame de sare (1 praf generos)
  • 2 linguri de extract de vanilie (sau 1-2 plicuri de zahăr vanilat)
  • 50-60 de grame de făină pentru presărat fructele

De obicei, folosesc o tavă de chec pe care o îmbrac în hârtie de copt pentru că nu se lipește și o curăț mai ușor. Ung tava cu puțin ulei, apoi pun hârtia de copt.

Separ albușurile de gălbenușuri în două boluri de aproximativ aceeași mărime și cât mai înainte ca să le bat bine cu mixerul.

Peste gălbenușuri pun zahărul tos, esența de vanilie și zeama de lămâie. Se bat încet, apoi tot mai repede până devin o spumă. Se pune și uleiul turnând ușor peste compoziția deja formată.

În alt castron se amestecă bine făina cu praful de copt, apoi se pune peste gălbenușuri și se amestecă bine.

Albușurile se bat bine cu sarea menționată mai sus. Când devin spumă, le punem peste pasta galbenă a gălbenușurilor.

Dacă am fructe prin frigider sau în casă, proaspete, le tai cubulețe și le pun în compoziție. De regulă, îmi place să folosesc stafide aurii pentru că îmi plac mult și îmi aduc aminte de copilărie.

Turnăm jumătate din compoziție în forma de chec și în cealaltă jumătate rămasă în acel castron înalt, o să pun cacao pudră. Pentru că îmi place gustul intens de cacao voi folosi un plic întreg spre indignarea mamelor care țipă de obicei că este prea muuult! Pentru mine nu este mult!

Amestec bine cu o lingură de lemn până obțin o cremă numai bună de lins de pe castron, ca-n copilărie.

O torn ușurel în forma de chec jucându-mă cu forma sa în timp ce pun stafide cât cuprinde.

Se pune în cuptorul încins în prealabil la 150 grade sau 180 grade, după preferințe. Cam după 45 minute se observă un chec frumos rumenit în cuptor. Se deschide frumușel ușa, se testează compoziția cu o scobitoare sau un pai de mătură, după posibilități. Dacă e făcut, îl scoți afară și salivezi la el până se răcește și îl poți tăia.

Dacă nu e gata și compoziția e umedă, prezentă pe scobitoare, îl mai lași 10-15 minute. Pentru că nu mă pot abține să nu suflu în cacao sau zahăr fix spre propria exasperare, nu o să îl decorez cu zahăr pudră.

Dacă ai urmat rețeta întocmai, nu ai nevoie de extra zahăr pentru un plus de spor la diabet, ci este bun fix așa!

Poftă mare și țineți-mi pumnii să îmi iasă cozonacul de Crăciun!

Tu ce prăjiturești de Crăciun?

Acest articol a fost scris anume și specific pentru marele concurs al bloggerilor Superblog!

PS: Pentru o viață plină de libertate, flexibilitate și empatie, checul se poate găti și la 10 noaptea la rugămințile fierbinți ale iubitului care are poftă de ceva dulce de casă.