Știi acele zile când nu te simți bine de când ai deschis ochii? Uneori mi se pare că am astfel de zile tot mai des și nu știu de ce. Unii ar zice că e depresie sau lipsa direcției, eu mă simt de parcă sunt în căutarea scopului vieții în fiecare zi.

Uneori cred că l-am găsit, alteori dispare în ceață de parcă e măgarul din zicalele românești. Dacă te apuci să le spui prietenilor sau rudelor preocupările tale, vor crede că ești nebună. De fapt, fiecare vine cu o definiție proprie a sensului vieții.

Unii spun că sensul vieții înseamnă să plantezi un om, ridici o casă și faci un copil. Alții vorbesc cu pasiune în priviri despre găsirea vocației. Ceilalți vorbesc despre satisfacția adusă de muncă, laude, urale, realizări și atingerea succesului profesional.

Antreprenorii vorbesc despre culmile succesului în business, freelancerii despre pasiune și provocări antrenante, persoanele spirituale vorbesc despre Dumnezeu sau orice altă divinitate care ne supraveghează și implicit veghează cât trăim. Unii spun despre soartă sau destin, că fiecare avem o misiune pe acest pământ. Ideea e că eu încă nu am găsit acest destin.

Știu că ador să scriu, să-mi pun gândurile aici, dar nu știu dacă asta e tot ce am de făcut pe acest tărâm frumos și divers. Oare asta e tot ce am de oferit omenirii?

Unele zile se umplu cu această prelungă căutare a minții spre un scop, un obiectiv, un țel, ceva care să mă anime și să îmi ofere bucurie. Alte zile mă simt bine și știu ce am de făcut.

Oare mai sunt și alții la fel?

Se mai află vreun om în căutarea sensului vieții sau sunt doar eu cu Viktor Frankl prin cotloanele întunecate ale minții și îndoielii deopotrivă?

Atunci când mă simt confuză mă ajută sp port o brățară din cristale naturale pe care am cumpărat-o de la un târg/bazar de obiecte handmade.

Îmi plac obiectele handmade și îți spun și de ce: poartă în ele emoția creatorului, un gând, o sclipire de moment, un sentiment, o mică bucurie. A crea este o bucurie în sine pentru că înseamnă a făuri ceva drept cadou semenilor tăi fie că vorbim despre un cântec, o pictură, o sculptură, o brățară handmade sau o mâncare gătită cu iubire. Creația înseamnă iubire.

Încă din cele mai vechi timpuri, cadourile au fost un semn de prețuire și o dovadă de dorință de creare a prieteniei. Voiai să te împrietenești cu cineva, îi făceai un cadou. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult deși am avansat atât de mult din punct de vedere tehnologic și informatic.

Un cadou tot aduce o bucurie și o sclipire în ochii privitorului. Pentru unii care dăruiesc din inimă, așa cum fac și eu, bucuria e și în a dărui. Face bine și celui care oferă, nu DOAR celui care primește.

Am fost la un târg, după cum spuneam, să caut o bentiță handmade pentru că sunt fan al lucrurilor tricotate, dar mai ales, pentru că vreau să încurajez micii antreprenori, indiferent de unde vin și ce experiență profesională au.

Am trecut printre diverse mese și mi-a fost atrasă atenția de niște cristale de care trecusem. M-am întors un pic jenată, dar curioasă nevoie mare. Atunci am zărit cea mai frumoasă culoare de verde-turcoaz pe care am văzut-o vreodată.

Erau cristale înșirate pe o ață rezistentă de culoare neagră. Am fost cucerită instant. Când antreprenoarea, o tipă cu un zâmbet de milioane, mi-a spus că absoarbe energia negativă și ajută la eliminarea depresiei, anxietății, atacurilor de panică am decis că o cumpăr indiferent cât va costa.

A costat ceva mai mult decât aș fi vrut să las la acea tarabă, dar a meritat. Reglabilă, o pun cu drag pe mână de fiecare dată când mă simt anxioasă și funcționează. Că e mintea mea de vină, efectul placebo sau doar încrederea în sine, cert e că mă simt mai bine doar când o văd, nu mai zic să o și port.

Chiar dacă nu am avut mare tangență cu cristalele până acum, tind să cred că există lucruri mai profunde, mai mari, mai interesante sau utile decât toate cele pe care știm să le explicăm. Cele mai frumoase lucruri se simt și nu pot fi atinse cu mâna. Frumusețea stă în ochii privitorului.

Există lucruri pe care nu le înțelegem complet, dar de a căror putere putem beneficia chiar și așa. De exemplu, pietrele terapeutice: mulți nu cred în ele până nu experimentează efectele lor.

De fapt, eu cred că mintea umană șlefuiește realitatea în care trăim și face să existe lucrurile în care noi CREDEM. Dacă TU crezi că o piatră te va ajuta, te vei simți ajutat.

Dacă tu crezi că un ceai te va ajuta, te vei simți mai bine după ce vei bea acel ceai.

Henry Ford zicea: Dacă tu crezi că poți face ceva sau nu poți face ceva, în orice caz ai dreptate.

Deci, totul se rezumă la ceea ce crezi. Nu doar despre tine, cât și despre cei din jur. Mintea ta sculptează realitatea ta imediată.

Dacă tu consideri că ai o viață proastă, vei avea un sentiment de nimicnicie cum nu ai mai văzut, dar dacă tu ești recunoscătoare pentru tot ce ai, viața ta va părea în mintea ta, cea mai frumoasă viață. Totul depinde de ce gândești.

Eu aleg să cred în lucruri pozitive, să evoluez și să mă ajut cum pot. Depresia, anxietatea, atacurile de panică pot dispărea dacă porți cristalele potrivite.

Brățara despre care vorbeam:

Piatra a cărei culoare îmi place la nebunie arată astfel:

Dacă vrei să afli mai multe despre pietrele care te ajută să fii mai fericit, te invit cu drag aici.

Articol scris pentru Superblog 2022.