La început, habar n-aveam în ce mă bag. Voiam să fug din parcare înapoi acasă. Apoi, fără să știu cum, am stat 7 ore în recepția unui hotel din Ploiești pentru discuția de început – fără salariu, fără experiență, dar cu stomacul gol și un zâmbet larg. Și uite așa a început cea mai amuzantă aventură profesională a mea.

Provocarea? Clienții străini. La început, fiecare „hello” sau „bonjour” era o criză interioară. Belgieni care fonfăiau, italieni care turuiau, germani care salutau obsesiv, francezi care refuzau să vorbească în engleză – și eu, acolo, încercând să nu mă panichez și să nu fug la baie de rușine.

Soluția? Inventivitate, mâini fluturate, foi, pixuri, un dram de curaj și… Google Translate. Apoi:

• 🇺🇦 ucraineni care alergau pe scări cu minibarul golit… dar nu chiar de tot,
• 🇨🇳 chinezi cu care comunicam prin telefon și gesturi de teatru mut,
• 🇹🇷 turci care mă testau pe turcă și nu mai voiau să plece,
• 💬 toate limbile Pământului rostite pe holuri de hotel, iar eu zicând „Ioc translation” cu cea mai senină față când nu înțelegeam ce ziceau turcii.

Se mută turcii la noi sau noi la ei?

Faza și mai tare e că am început să învăț turcă. De ce? Pentru că s-a mutat Turcia la noi, frate! Turca e o limbă fascinantă! Frumoasă ca româncele noastre, melodioasă, romantică precum poezia lui Eminovici. Tot ce auzi în filme e și în realitate.

Când merg turcii la mic dejun îi salut în turcă. Le mulțumesc și îi întreb diverse chestii tot în turcă. Sunt fascinați de mine. Și eu de ei, bineînțeles. Într-o seară vine unul la mine.

Tot încerca să-mi zică, ceva cu telefonul în mână. I-am dat o foaie să-mi scrie. Curgea transpirația pe el încercând să se facă înțeles. Am stat o oră cu el în recepție.

De ce?

1. Nu mai scăpam de el.
2. Îmi băgasem în cârd cu el. Îngăduitoare cum sunt eu cu toți străinii, MAI ALES cu străinii, îi dau o foaie și un pix. El scria pe foaie, eu citeam în timp ce tastam pe Google Translate. Apoi scriam în română și traduceam. Îi citeam traducerea și tot așa. Nu puteam să mai scap de el. Nu știa o boabă de engleză și brusc uitasem cum să îi zic să plece. Voiam să fiu politicoasă până la final, dar nu știam cum să fac să plece. Ospătarii se uitau ciudat la mine de parcă eu îl chemasem. A plecat. Când nu înțeleg ce îmi zic ei, mă auzi ridicând din umeri și zicând nevinovat: “Ioc translation!”. Înțeleg ei că nu înțeleg nimic. Turcii sunt foarte drăguți. Comunicativi, atenți, prietenoși, fără fițe. Asemănători cu românii ăia de treabă pe care îi știm fiecare dintre noi.

E amuzant să te găsești în situația în care ai în față un adult, o persoană importantă, bună în ceea ce lucrează, tu ești adult și datorită barierelor lingvistice nu vă puteți înțelege. Probabil că mulți dintre voi nu știți că partea rusofilă nu vorbește mai deloc engleză, la fel italienii și spaniolii, polonezii nu știu toți rusă, franceză nu vorbesc decât francezii, chinezii și japonezii nu vorbesc decât pe-a lor și cehii refuză să vorbească rusă sau engleză. Îți turuie în recepție în limba lor și au impresia că ești obligat să îi înveți limba.

Pe lângă nopțile nedormite și unele faze neplăcute, izbucniri nemotivate și alte probleme, cea mai bună parte o reprezintă interacțiunea cu străinii. Îmi place să cred că mi-am făcut prieteni oameni importanți, adulți cu greutate și am învățat de la fiecare ceva.

Încă țin minte cum doi mecanici de la o firmă franceză m-au pupat și îmbrățișat la 3 dimineața când au plecat. Îmi ziceau în fiecare zi că e o plăcere să mă vadă: toujours souriante, toujours belle et gentille.

Ești sau nu bun la traduceri?

Ce te faci când ai în față documente importante într-o limbă necunoscută? Când timpul te presează și nu ai habar ce scrie negru pe alb? Google Translate nu te poate ajuta, varianta “sună un prieten” nu e valabilă, e clar că ai nevoie de ajutor specializat. Cine te poate ajuta mai bine și mai repede decât o agenție de traduceri care are un renume și o experiență în spate?

➡️ Amuzamentul? Un domn în prosop fugind prin holuri, un copil de 8 ani devenit translator oficial pentru un grup întreg, doi francezi care mă pupau la 3 dimineața că plecau acasă și un minibar plin de conserve care mi-a salvat onoarea în fața unui client foarte sincer. Eu credeam că au golit minibarul și au de plătit integral, iar ei săracii, ucrainenii, băgaseră pateurile la rece și produsele în dulapul de jos. Super funny faza!

➡️ Lecția? Străinii adoră să le vorbești în limba lor. Nu contează dacă o vorbești prost. Dacă încerci, îți dau zâmbete, bacșișuri, îmbrățișări și uneori, prietenii sincere.

Dar în lumea reală, când ai în față oameni importanți ce vorbesc într-o limbă pe care n-o stăpânești, nu e de joacă. Nici Google Translate nu te salvează, nici copilul de 8 ani. Acolo ai nevoie de profesioniști. O agenție de traduceri serioasă face diferența între o gafă monumentală și un rezultat impecabil.

Într-o lume în care mobilitatea și comunicarea interculturală devin tot mai importante, un translator instantaneu poate fi diferența dintre o conversație ratată și o conexiune profundă. Fie că ești turist, profesionist în deplasare sau lucrezi într-un domeniu cu interacțiuni multilingve, un aparat de traducere precis și ușor de folosit este esențial.

Vasco vine cu soluții inovatoare pentru nevoile tale, precum translator instantaneu Vasco Translator V4, un dispozitiv care oferă traducere instant în 82 de limbi și funcționează impecabil chiar și în medii zgomotoase. Iar pentru cei care preferă o variantă discretă și hands-free, căști cu traducător Vasco Translator E1 transformă orice conversație într-o experiență fluentă și naturală.

Cu ajutorul acestor căști cu traducător, fiecare interacțiune devine mai clară, mai empatică și mai eficientă. Fie că alegi un traducător vocal pentru întâlniri de afaceri sau un translator instantaneu pentru călătorii, Vasco îți oferă încredere și autonomie, oriunde te poartă drumurile. Iar traducerea instant este doar începutul – pentru că atunci când ești înțeles, ești cu adevărat conectat.

Ce mi-ar fi ușurat munca să am o astfel de cască în 2017…

Am stat 18 luni în hotel și nu o să uit niciodată câte temeri, gafe și lucruri s-au întâmplat acolo. Cele mai dificile momente m-au format pentru antreprenoriat, clienți toxici sau dificili, momente jenante, limite de trasat, și multe altele.

Fiecare experiență are un rost în viața omului. Cert este că am învățat să fiu adaptabilă, să mă mulez pe clienți și să fiu eu, zâmbitoare, empatică, să-mi pese de ei și să respect regulile recepției. Am avut de-a face cu tot felul de oameni de la care am învățat câte ceva și pe unii îi port în suflet în continuare. A fost primul meu job adevărat, fulltime, offline.

📌 Acest articol participă la Spring SuperBlog 2025 – proba susținută de o firmă de traduceri cu simțul umorului și respect pentru limba corectă!