Lucian Domșa este un scriitor ardelean, originar din Aiud, un om minunat pe care am avut plăcerea de a-l cunoaște virtual. Dădusem întâmplător peste un fragment din cartea sa, “Aneta” pe Facebook și am simțit brusc nevoia arzătoare de a citi restul cărții. Povestea mai pe larg, aici.

Aneta dragă

În 2021, peste 2000 români i-au citit cartea și s-au minunat. Poate aveam cu toții nevoie de o evadare din cotidian, poate ne doream să ne amintim de copilărie, poate voiam o excursie pe meleagurile patriei, poate că…

Esențial este că români din întreaga Europă au ajuns să citească această carte și să exclame că le-a stârnit emoția, entuziasmul, curiozitate, duioșia, dorul de casă și de copilărie, dragostea pentru cultura noastră cu toate obiceiurile și credințele noastre strămoșești.

Lucian Domșa a recreat lumea satului ardelenesc de acum un secol cu o migală de artist, de pictor care lucrează luni în șir la o operă ce va uimi o lume întreagă. Foarte modest, niciodată prea mândru sau arogant, ne-a trimis cartea în toate colțurile țării, dar și în alte țări cum ar fi Italia. Scrisă între zilele de dializă care îi absorb energia, dar în același timp îi dau voie să mai trăiască o zi, această carte este emoție în stare pură.

Aneta este despre mine, tine, noi toți cu România, o mamă care ne îmbrățișează pe toți strâns la pieptul său. Pentru că aproape toți cititorii au dorit o continuare, autorul a dorit să ne ofere una. A fost să fie, să se numească Măriuca. A început ca o continuare a unei povești care parcă ne cerea o prelungire, dar a ajuns să fie de fapt, o poveste dinaintea generației Anetei. Astfel, Măriuca este povestea bunicii Anetei, poveste pe care o așteptăm cu toții cu inima la gură.

Măriuca iubită

În 15 februarie, se dă drumul comenzilor, iar cartea iese de la tipar și pleacă spre aceiași fideli. Lucian Domșa a adunat deja zeci de comenzi și le va livra cât de curând.

Iată ce am aflat despre Măriuca și voi împărtăși cu voi, dragi cititori:

Măriuca este despre o viață grea, dar marcată de ambiție și oarecum îndârjire.

Am avut în minte frânturi din copilăria mamei mele, povestite de ea, de pe vremea când voia să se facă învățătoare și se lovea de îndărătnicia unui tată bețiv, violent, fost prizonier de război, întors acasă după 4 ani petrecuți într-un lagăr sovietic.

Dorința sa se va împlini, dar nu te gândi că a închis ochii și doar și-a dorit asta. De fapt, a muncit enorm pentru a ajunge învățătoare și a fi alături de copii.

Cine este Măriuca?

Personajul Măriuca a avut drept calapod, dacă îi putem spune astfel, imaginea mamei sale, Lucica. Dumnezeu s-o odihnească pentru că nu mai este printre noi acum. A avut acest vis la care nu a renunțat deși situația familială nu i-ar fi dat nicio șansă de reușită. Pentru a face ce și-a dorit a trebuit să “scape” de acasă și să ajungă la un colegiu de fete.

A lucrat ca învățătoare, suplinitoare doar, însă puțin timp (cred că un an, sau doi, după ce a terminat colegiul). Am încercat să surprind în personajul „Măriuca” cumințenia și cumsecădenia fetei de la țară, bine crescute, la locul ei, însă cu ambiții, vise și o oarecare îndârjire.

Oamenii care sunt interesați de Măriuca sunt aceiași care au fost atrași de povestea Anetei în 2021. Vorbim de categoria de vârstă 40-50 de ani, plus-minus deoarece majoritatea au crescut la țară. Astfel că au rezonat cu lumea descrisă. Tinerii de după această generație par că nu mai au timp pentru lectura beletristicii, ci doar a cărților de specialitate, de nevoie. Jobul le dictează multe.

Sper ca și „Măriuca” să aibă cel puțin același succes și să continuie să stârnească aceleași emoții și aduceri aminte ca și „Aneta”. Eu doar încerc să las ceva în urma mea, o literatură simplă, cu un limbaj simplu, fără fasoane, folosindu-mă de regionalisme (atâta cât pot), fără sex, într-o lume în care timpul nu se măsura pe cadranul ceasornicului, ci după razele soarelui…

Influențe literare

La lectura Anetei am simțit puternic aceleași emoții de nostalgie, curiozitate, suspans. Aceleași duioșie și dramă pe care le-am simțit când am citit Moromeții. Deși vorbim de o distanță de 10 ani, parfumul autorilor noștri mi-a adus un sentiment de deja vu sau aici de deja lu, deja citit. Marin Preda a fost un autor postbelic abil care ne-a dus în România de la sat, început de secol XX. Lucian Domșa este contemporan cu noi.

Am simțit că mă întorc undeva unde am mai fost. Totul deși Marin Preda ne spunea de Siliștea Gumești, în Muntenia, pe când Lucian Domșa ne invită în Aiud. De aici se înțelege caracterul unitar al țării noastre. Deși regiuni diferite, sunt foarte similare și era neapărată nevoie să ne unim cu Ardealul acum 100 de ani.

Când am scris la „Aneta”, m-am gândit mult la „Moromeții”. La comparația Ilie Moromete-Nea Ion sau Niculaie-Aneta ori Țugurlan-Toader Canciu.

Curiozitatea mă făcea să nu las cartea din mână pentru că eram prea implicată emoțional. Nu puteam să amân următoarea pagină pe ziua următoare.

Lucian Domșa ne spune că Marin Preda este idolul său. Totuși în scriitura sa la Măriuca a fost inspirat și de Rebreanu, Agârbiceanu, Slavici și Caragiale.

Sper ca „Măriuca” să fie un pas înainte calitativ în comparație cu „Aneta”, din punct de vedere literar.

De ce ne spune acest lucru? Pentru că a început o nouă facultate, cea de Filologie la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia tocmai pentru a-și perfecționa scriitura la nivel de procedeu. 

Câteva cuvinte pentru cititorii săi de la Lucian Domșa:

„Măriuca” e imaginea vie a unor vremuri în care nimic nu se întâmpla fără voia lui Dumnezeu. Timpuri în care viața era grea, dar frumoasă, iar moartea venea de cele mai multe ori, nechemată. O descriere de o rară frumusețe a unui suflet și a purității ca simplitate și trăire. Într-adevăr, veșnicia s-a născut la sat!

MĂRIUCA: simplitate și credință!

Comenzile pentru Măriuca se pot face în mesaj privat pe profilul de Facebook al scriitorului, link mai sus.

Mulțumesc, Lucian Domșa pentru interviul acordat!