Xerostomia, cunoscută și sub denumirea de „sindromul de gură uscată”, este o afecțiune relativ obscură, care interesează glandele salivare și se traduce printr-o funcționare relativ deficitară a acestora. Glandele salivare au funcția de a lubrifia cavitatea bucală și, implicit, de a menține la niveluri optime pH-ul acesteia.

Să aflăm mai multe: xerostomia

Mai mult decât atât, glandele salivare intervin și în procesul de digestie, ca parte a secreției enzimatice pe care o asigură, în special a amilazelor.

Pe de altă parte, glandele salivare conțin și lizozim (muramidază), enzimă bacteriolitică implicată în asigurarea funcției antibacteriene a salivei. Hiposalivația poate fi secundară mai multor cauze.

Așadar, persoanele care suferă de xerostomie se pot confrunta nu doar cu senzația omniprezentă de gură uscată, ci și cu probleme digestive, prezentând și un risc crescut de infecții bacteriene.

Pe lângă faptul că xerostomia poate fi asociată cu o serie de patologii medicale subiacente, acest fenomen poate fi și temporar, ca urmare a expunerii la anumiți factori de risc: fumatul și consumul de alcool (deshidratarea implicită), stresul și emoțiile puternice, anxietatea.

 Din acest motiv, este important de cunoscut care sunt cauzele xerostomiei, cum se manifestă aceasta, care sunt modalitățile de tratament și riscurile și complicații asociate unei astfel de patologii.

Ce este xerostomia?

În practica medicală, termenul de „xerostomie” definește patologia în care glandele salivare nu produc suficientă (sau chiar deloc) salivă pentru a menține nivelul adecvat de lubrifiere al gurii (cavității orale/bucale). Saliva este esențială pentru a lubrifia gura și structurile acesteia, dinții, limba și chiar alte glande de la nivelul cavității bucale, facilitând mestecarea și deglutiția.

Rolul său este acela și de a preveni uscarea gurii care ar duce, implicit, la iritarea mucoasei orale. Un alt rol al salivei este de a asigura pH-ul optim la nivelul cavității orale, ușor acid spre neutru (6,2-7,6, cu o medie de 6,7), prevenind astfel dezvoltarea și proliferarea bacteriană excesivă.

Lipsa sau scăderea secreției de salivă poate duce la alterări funcționale și biochimice, în funcție de gradul de severitate, respectiv la o serie de probleme de sănătate orală.

În egală măsură, este cunoscut faptul că xerostomia poate fi tranzitorie (secundară expunerii la anumiți factori de risc) sau continuă, grefată pe existența unor patologii subiacente dintre cele mai diverse.

Drept urmare, pot fi necesare investigații amănunțite și complexe pentru a se identifica principala cauză care stă la baza sindromului de gură uscată. O astfel de patologie intră în domeniul de expertiză al medicului stomatolog, care dispune de experiența necesară diagnosticării cauzei de bază și elaborării protocolului specific de tratament.

Gură uscată – potențiale cauze ale xerostomiei

Există numeroase cauze ale xerostomiei, iar o astfel de afecțiune poate fi un simptom asociat unei alte boli sistemice, fie o manifestare în sine, deseori secundară expunerii la anumiți factori de mediu și de risc. Conform datelor epidemiologice, principalele cauze ale sindromului de gură uscată sunt următoarele:

• Tratamentele medicamentoase: există mai multe tipuri de medicamente care au drept posibil efect secundar xerostomia, inclusiv antidepresivele, decongestionantele și diureticele, medicamente folosite pentru tratarea hipertensiunii arteriale, anticonvulsivante, antihistaminice, ele putând duce la reducerea tranzitorie a producției de salivă;
• Afecțiuni medicale subiacente: o serie de afecțiune medicale, cum ar fi diabetul (de tip 1 și 2), hipertensiunea arterială susținută, sindromul Sjögren, bolile neurodegenerative (Alzheimer, Parkinson, demență), SIDA, pot duce, printre altele, și la xerostomie;
• Chimio- și radioterapia: un alt efect secundar al profilaxiei anticanceroase îl poate reprezenta uscarea gurii, deseori imediată tratamentului sau resimțită chiar în timpul protocolului terapeutic, întrucât afectează glandele salivare în sensul reducerii funcției lor normale;
• Expunerea la anumiți factori de mediu și factori de risc: fumatul, consumul de alcool, obișnuința de a respira pe gură, utilizarea aerului condiționat, temperatura ridicată din mediul înconjurător, deshidratarea, sunt principalii factori de risc asociați cu xerostomia;
• Disfuncții ale glandelor: funcția glandelor salivare poate fi compromisă de leziuni mecanice, penetrante sau contondente, la nivelul cavității bucale.

Xerostomia are etiologie multilaterală, iar pentru diagnosticarea cauzei de bază, anamneza pacientului reprezintă o etapă deosebit de importantă. Deseori, istoricul poate releva o afecțiune medicală deja diagnosticată sau un eveniment declanșator recent.

Gură uscată – simptome

După cum și denumirea o spune, xerostomie înseamnă în special prin senzația permanentă de gură uscată. Alte simptome asociate pot varia de la ușoare la severe și pot include:

• Senzația de gât uscat și iritat;
• Dificultate în a mesteca și a înghiți alimentele;
• Alterarea simțului gustativ;
• Crăpături și fisuri în colțurile gurii;
• Respirație urât mirositoare;
• Sensibilitate dentară.

Aceste simptome apar ca urmare a faptului că nu există suficient de multă salivă pentru a se îndeplini, în mod eficient, funcțiile fiziologice ale acesteia.

Gură uscată noaptea

Xerostomia poate fi mai pronunțată în timpul nopții, deoarece în timpul somnului producția de salivă poate scădea natural. În plus, anumite poziții de somn sau utilizarea de aer condiționat în timpul nopții pot agrava simptomele gurii uscate.

Gură uscată dimineață

Gură uscată dimineața este o problemă comună și poate fi rezultatul respirației pe gură în timpul somnului sau deshidratării nocturne. De asemenea, unele persoane pot suferi de gură uscată dimineața ca urmare a unor afecțiuni medicale sau a consumului excesiv de alcool sau cafea în timpul serii.

Gură uscată – tratament și recomandări

Tratamentul xerostomiei depinde de cauza subiacentă și de gravitatea simptomelor. Unele modalități de gestionare și tratament includ:

• Hidratare adecvată: consumul regulat de apă poate ajuta la menținerea gurii umede și la stimularea producției de salivă;
• Evitarea factorilor de mediu care agravează xerostomia, cum ar fi fumatul și consumul de alcool;
• Mestecarea gumelor fără zahăr sau suptul bomboanelor fără zahăr pentru a stimula producția de salivă;
• Utilizarea de umidificatoare în dormitor pentru a menține umiditatea aerului în timpul nopții;
• Consultarea medicului pentru ajustarea medicamentelor care pot cauza xerostomie, dar și în vederea elaborării unui tratament (în cazul în care o afecțiune subiacentă cauzează apariția acestui sindrom);
• Utilizarea de produse specifice pentru gură uscată, cum ar fi guma de mestecat sau spray-uri speciale pentru gură.

Ce se întâmplă dacă nu tratezi xerostomia?

Neglijarea tratamentului pentru xerostomie poate duce la complicații serioase, inclusiv:

• Creșterea riscului de carii dentare și afecțiuni gingivale;
• Disconfort persistent la nivelul cavității bucale și dificultăți de masticație și deglutiție;
• Creșterea riscului de infecții orale și apariția leziunilor orale;
• Impact negativ asupra calității vieții și sănătății generale.

Xerostomia este o afecțiune comună care poate avea un impact semnificativ asupra sănătății orale și a calității vieții.

Este important să se recunoască simptomele gurii uscate și să se solicite tratamentul adecvat pentru a gestiona și preveni complicațiile asociate cu această afecțiune. Consultarea medicului este esențială pentru evaluarea cauzei subiacente și pentru recomandarea unui plan de tratament personalizat.